

\    Ca psiholog ai acces în sufletul persoanei care alege să vină să depăşească anumite etape dificile din propria viaţă. Având ca fundament relaţia terapeutică, începi o călătorie în profunzimea gândurilor, trăirilor, a tot ce este cel/cea din faţa ta. Câteodată ai sentimentul că faci o călătorie spre centrul pământului şi trebuie să treci de toate substraturile pentru a ajunge la nucleu. În această călătorie culegi foarte multe informaţii, descoperi scheme învechite, care nu mai sunt de folos, găseşti resurse de care clientul nici nu ştia că există. Mereu m-am gândit că interiorul unei persoane se aseamănă cu un templu care are numeroase încăperi, plin de mister şi de comori ascunse. Şi cum orice construcţie este creată de o  minte ingenioasă, mi-a venit în conştiinţă ideea că terapeutul este „designerul de interior” şi clientul este „arhitectul”. 

De regulă, arhitectul este cel care face legătura între beneficiar, cel care construieşte şi alţi specialişti care sunt implicaţi în realizarea unei construcţii şi de asemenea, este responsabil de calitatea a ceea ce se realizează. Transmutând această definiţie pe tărâm psihologic, terapeutul este cel care aduce un suflu nou, care analizează interiorul şi împreună cu clientul încep redecorarea.

Când eşti cu adevărat decis că vrei să faci schimbări, angajezi cu „designer de interior” şi te apuci de redecorat, de pus la pământ pereţi şi de creat noi conexiuni şi căi de comunicare. 

 Visează-ţi povestea cu curaj!

Cu drag,

Psiholog Lavinia Gîtlan



Acest articol a apărut prima oară [aici.](https://www.scoalasistemica.ro/news/jurnalul-unui-terapeut-arhitectura-sufletului-cum-modificam-schita-interioara)

Arhitectura sufletului

<<O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.

– Cine esti? a intrebat-o o Voce.

– Sunt sotia primarului, a raspuns ea.

– Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu?

– Sunt mama a patru copii.

– Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu?

– Sunt invatatoare.

– Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu?

Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: Cine esti tu?”

– Sunt crestina.

– Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.

– Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana ceIor sarmani.

– Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.

In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.

Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic – caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare – caci asa deveniti conditionati; ci pur si simplu sa fiti.>>

Anthony de Mello



Cine esti tu? Cine sunt eu? Stiu ca ceea ce iti doresti nu este sa te schimbi tu, ci sa se schimbe toti ceilalti. Ei trebuie sa se schimbe pentru ca tu sa ai o viata perfecta. Insa lumea a fost creata sa functioneze altfel. Ma refer aici la acea lume in care am vrea sa traim, unde anumite concepte sociale sau credinte invechite nu isi au locul, unde frumusetea de a trai si iubirea se manifesta in viata fiecaruia. Schimbarea vine din interiorul tau, nu astepta ca celalalt sa faca o schimbare pentru ca in viata ta sa se produca modificari. Vei observa ca asteptarea este in zadar. Riscurile și schimbările nu pot fi evitate, întrucât fac parte integrantă din însăși natura vieții. Schimbarea este posibila si poate fi dificila sau usoara. Depinde in mare masura de tine. Constientizeaza fiecare efort pe care il faci si fii mandru de el. Este un pas inainte catre aflarea raspunsului la intrebarea „cine sunt eu?”

Daca iubesti sa explorezi frumusetile mintii umane, a sinelui, daca iti pui intrebari sau daca esti in cautare de tine, de oameni, de iubire sunt incantata sa fiu ghidul tau si sa te conduc spre universul a ceea ce esti TU.

„Nu uita cine esti in momentul in care esti inconjurat de ceea ce nu esti.”

Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic.

Tu știi cine ești?

Dintre toate replicile zilelor noastre, cea mai întâlnită şi cea mai des folosită este: NU AM TIMP. Timpul acesta, care va să zică, ne încurcă toate treburile lumeşti, poate din cauză că nici timpul nu are timp de noi, se grăbeşte să ajungă în altă dimensiune? Este o întrebare uşor paradoxală, însă parcă mă face curioasă să explorez puterile timpului. Sau mai bine zis, puterile mele în perceperea timpului. Vă invit să facem un exerciţiu: imaginaţi-vă că pământul este o capsulă transparentă în care oamenii îşi trăiesc viaţa, nu au altundeva unde să meargă, chiar dacă ar fi, nu cunosc alte locuri care ar putea fi prietenoase. De-a lungul miilor de ani ei şi-au creat un sistem pentru a-şi îndeplini cele mai importante sarcini şi au păstrat acest sistem din generaţie în generaţie. Orice schimbare care apărea era respinsă, pentru că nu era timp de noutăţi. Oamenii erau ocupaţi să supravieţuiască. Fiind înconjuraţi de învelişul transparent al pământului, se simţeau protejaţi şi sub nicio formă nu se îndepărtau de regulile de organizare. Pentru ei viaţa înseamnă acest sistem organizat care le dă impresia de siguranţă. Oare cum ar fi dacă cineva ar aduce o schimbare în această capsulă? Cum ar arăta viaţa oamenilor care nu ar mai fi atât de preocupaţi de supravieţuire?



Poate te întrebi ce legătură are această mică poveste imaginară cu timpul? În ultimii ani am observat că felul în care mă raportez la trecerea timpului, îmi structurează activităţile unei zile sau un plan pe termen mai lung. Toate lucrurile necesare trăirii în sistemul actual se bazează pe instinctul de supravieţuire. Instinct care, uneori, chiar ne ocupă tot timpul. Creativitatea, extazul unui eveniment unic, bucuria unui răsărit de soare şi multe alte trăiri profunde sunt de multe ori umbrite de goana după îndeplinirea sarcinilor. Până şi dusul copiilor la şcoală a devenit o cursă contra cronometru, savurarea unei cine liniştite în familie este visul oricărei mame care este stresată că încă nu a trimis toate email-urile la termen. Avem acelaşi număr de ore, acelaşi număr de zile şi totuşi ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de lucrurile care contează. Aici apare puterea fiecăruia de a-şi crea timp pentru orice doreşte. Pare imposibil, însă te invit să scrii pe o hârtie toate lucrurile pe care le faci într-o zi, chiar şi cea mai nesemnificativă activitate, apoi observă ce anume de pe listă nu îţi face plăcere sau ai putea să scurtezi şi cu ce ţi-ai dori să le înlocuieşti. Imediat va apărea gândul că toate trebuie făcute şi că sunt importante, însă te întreb: ce înseamnă de fapt pentru tine să ai timp? În viziunea mea a avea timp înseamnă că ştii ce îţi doreşti să faci, că ai decis cui îi dăruieşti din timpul tău, că ai în minte un scop şi faci tot posibilul să îl atingi. În acest punct vei găsi puterea să îţi programezi toate lucrurile care îţi plac, nu vei mai da la o parte bucăţi din sufletul tău pentru a te ocupa de alţii, vei începe să te ocupi de tine şi de tot ce contează în viaţa ta. Timpul îţi va fi aliat, cel mai bun moment va fi ACUM, pentru că viaţa se petrece în acest moment, viitorul poate fi creat de tine prin puterea de a decide din profunzimea fiinţei tale că ceea ce vrei să trăieşti este cu adevărat dorinţa ta.



Ce te face să te trezeşti dimineaţa? Ce îţi face inima să tresară? Cum ai vrea să arate viaţa ta când te vei uita în urmă cu 10, 20 de ani? Cum ţi-ai dori să îţi petreci TIMPUL pe acest pământ?

Dintre toate replicile zilelor noastre, cea mai întâlnită şi cea mai des folosită este: NU AM TIMP. Timpul acesta, care va să zică, ne încurcă toate treburile lumeşti, poate din cauză că nici timpul nu are timp de noi, se grăbeşte să ajungă în altă dimensiune?

E timpul să avem timp!

   Cum mai arată iubirea în zilele noastre?  În ce fel se conectează oamenii acum? Sau cum își creează relații autentice? Cum se iubește în aceste zile moderne? Observ lumea scindată în mai multe părți. Cei care aleg partea rațională și cei care aleg să lase totul în grija universului. Căutătorii și cei care se vor găsiți sau vor să găsească ceva fără să depună vreun efort. 

   Din punct de vedere al tehnologiei am evoluat considerabil. Modalitatea de a ne organiza viețile, de a transmite mesaje și de a vorbi unii cu alții de la orice distanță este cu mult mai simplă acum decât a fost vreodată. În același timp, accesul la tehnologie parca a deschis o cutie a pandorei din care au ieșit toate mecanismele de apărare în fața unei forțe a universului: Iubirea. A modificat și felul în care ne conectăm  la oameni, la sufletele lor, care sunt la fel de dornice de a se arăta, de a-și exprima dorințe adânci, de a-și striga apăsările, la fel ca ale noastre.  Ca omenire, am creat matrici după care ne ghidăm întreaga viață. Am creat o matrice inclusiv despre cum se trăiește iubirea, la nivel standard, cu comportamente concrete și dovezi clasice ale existenței ei. Te-ai întrebat vreodată cum ar arăta viața ta trăind o iubire conștientă, la un nivel superior, în care fiecare celulă a corpului îți simte bucuria?  Cum ai trăi o conexiune cu un suflet în stare extinsă de conștiință ? 

   Modernitatea interpretată și folosită în avantajul trăirilor nobile este ca o resursă nesecată de viață, de posibilități de a acționa, de a-ți schimba perspectivele și implicit tabloul vieții tale pe care l-ai privit mereu din același unghi. Accesând în primul rând iubirea de sine, e ca și cum ai descoperi izvorul propriul de creație, o lume unde nu există număr limitat de opțiuni sau drumuri închise. Conștiința urcă în ființa ta, pe toate nivelele, cea mai înaltă formă de creație a adevăratei tale vieți, cea în care frica nu mai are puterea de a-ți dicta pașii sau de a te ține blocat în același tablou. Iubirea trăită conștient îți oferă o pensulă și o pânză albă, pe care vei începe să creezi noua ta viața. Iar această nouă viziune va fi susținută de o conștiință extinsă care cunoaște acum adevărul.

În lumina conștiinței totul se transformă în iubire.

Tu cum ai alege astăzi să trăiești iubirea într-un mod diferit?

Cu drag ,

Psiholog Lavinia Gîtlan

Accesând în primul rând iubirea de sine, e ca și cum ai descoperi izvorul propriul de creație.

Iubirea,  expresie a conștiinței   

Ai urmărit vreodată cum crește o plantă într-un ghiveci? Să îi urmăresști dezvoltarea în fiecare zi, să îi arunci o privire în timp ce pregătești micul dejun sau copilul pentru școală? Ai continuat să o îngrijești, să o uzi, chiar dacă la început era doar un ghiveci gol, care avea o sămânță. Cu siguranță ai observat doar schimbările vizibile de creștere, la luni de zile distanță. Însă plăntuța noastră a muncit în fiecare zi pentru ca apoi să înflorească, să crească și să devină o splendoare de floare. Și deși avea în jur alte plante și flori, în diferite stadii de creștere, ea și-a continuat într-o armonie vrednică de mama natură, să își înalțe frunzele către soare. Ca apoi, într-o zi, cel sau cea care a plantat-o să se oprească în dreptul ei și să-i șoptească: Ești o floare minunată, ce mare ai crescut, îmi încânți privirile în fiecare zi.



Metafora aceasta e tare dragă sufletului meu pentru că mă trimite cu gândul la drumul de psihoterapeut pe care l-am început acum câțiva ani. Am plantat o sămânță și am început să o îngrijesc. Doar că acest scenariu al creșterii a început să fie atacat de diferiți dăunători, iar în cazul de față, cel mai gălăgios și intruziv este un gând că TREBUIE SĂ FIE PERFECT. Venea ca o rafală de vânt într-o zi ploioasă și punea la pământ ceva ce tocmai construisem:”Trebuie să mai urmezi câteva cursuri, apoi să începi să lucrezi; trebuie să citești toate cărțile posibile, să nu cumva să îți scape ceva sau poate de fapt ar trebui să te lași și să cauți ceva mai comod de făcut.” Astea sunt câteva dintre replicile acestui dăunător numit perfecțiune, pe care le-am crezut până într-un moment în care am realizat că și eu sunt OM. Că sunt o ființă care a ales o meserie care îi face inima să tresare de bucurie la fiecare privire de eliberare văzută în cabinet sau într-o discuție obișnuită și sinceră, în care simte conexiunea. Conștientizarea că prezentul este momentul potrivit, că acum ai oportunitatea de a experimenta cine ești cu adevărat, liber și fără frica judecății. Pentru că cel mai aspru judecător ești tu, cel care ai crezut într-un scenariu dictat de niște programe demult ieșite din uz. Aici se sparge iluzia perfecțiunii, a unei povești în care nu ai voie să greșești. Aici e momentul în care experimentezi iubirea față de tine, aici se află miracolul.



Ca și în viața reală, orice lucru poate fi remediat, înlocuit, vindecat, în orice caz poate fi schimbat, trebuie doar să te decizi: că ești suficient de bun, că viața înseamnă continuă învățare și acumulare de experiențe care contribuie la creșterea ta. Poate că și psihologii au nevoie de un jurământ al lor, ca un angajament față de propria ființă, că pe lângă binele clienților se vor îngriji și de binele sufletului lor. Din libertatea de a te iubi chiar și atunci când te consideri imperfect poți să dăruiești din ceea ce ești, ceea ce știi și poți construi, împreună cu cei cu care lucrezi, noi scenarii bazate pe devotament, respect și profundă recunoștință pentru ocazia de a privi sufletul cuiva.



Totul este așa cum trebuie să fie!



Cu drag,



Psiholog Lavinia Gîtlan

 Viața înseamnă continuă învățare și acumulare de experiențe care contribuie la creșterea ta.

Miracolul anti-perfecțiunii

Viaţa bate filmul. În sensul bun al cuvântului, iar în articolul de faţă viaţa de mămică bate filmul sau cărţile şi informaţiile pe care le citeşti poate dinainte să apară pe lume minunea mică şi mult după ce aceasta a început școala. Emoţiile, trăirile şi senzaţiile prin care treci în viața de zi cu zi fiind mamă nu pot fi redate în nicio scenă a unui film sau rândurile unei cărți. Se creionează un tablou al lor, însă momentele unice trăite conștient și din toată ființa au o valoare inestimabilă și definesc încet, încet identitatea de femeie care a dat naștere unei alte ființe.

Fotografiile perfecte, reclamele realizate impecabil de marii producători de produse, poveștile altor mămici, toate acestea influențează propria părere despre cum se trăiește viața de părinte și parcă începi să te pierzi printre atât de multe viziuni. Pentru că viaţa de mamă nu este uşoară, provocările sunt la tot pasul, iar cel mic are nevoie de toată atenţia ta, mai ales în primii ani de viaţă. Acest lucru poate duce la un sentiment de epuizare psihică, fizică şi emoţională. Oricâtă susţinere ai avea din partea partenerului, apare o greutate pe suflet, un gând de îndoială, un „dacă nu fac ceva bine” care sădeşte în inimă un sentiment de insuficienţă. Cred că fiecare persoană care a devenit părinte îşi creează nişte standarde, nişte scenarii şi nişte aşteptări, pe care apoi vrea să le îndeplinească cu orice preţ. În drumul spre îndeplinirea lor uiți de tine și de câtă putere ai. Și cred că este momentul să-ți amintești că iubirea și încrederea în frumusețea dăruirii sunt cele mai bune metode pe care le poți folosi. Copilul își va aminti clipele în care s-a simțit iubit și acceptat.



Zâmbetul mamei, care are puterea magică de face lucrurile rele să dispară și blândețea cu care își învăluie puiul mă face să cred că există mămici perfecte. Există pentru copiii lor. În ochii copiilor, voi mamelor, sunteţi perfecte.



Cu drag,



Psiholog Lavinia Gîtlan

Zâmbetul mamei, care are puterea magică de face lucrurile rele să dispară și blândețea cu care își învăluie puiul mă face să cred că există mămici perfecte. 

Articole

Arhitectura sufletului

Tu știi cine ești?

E timpul să avem timp!

Iubirea, expresie a conștiinței

Miracolul anti-perfecțiunii

Puterea magică a unei mămici perfecte